4.2. Robotica industrială

Robotul industrial i se datorează inventatorului america George Devol care obține primul brevet în anul 1961. Dezvoltarea domeniului roboticii a început, așadar, în anii 60, dar anii 2000 au marcat trecerea de la linii robotizate la fabrici complet robotizate și la extinderea domeniului robotizării la ambalare,  înmagazinare și transport. Probabil că în următoarele două decenii acest domeniu va elimina aproape complet factorul uman din lanțul înmagazinare – fabricație – ambalare –transport. Sigur, există nenumărate dezvoltări și în domeniul militar, dar acestea nu vor influența specia umană mai mult decât a fost influențată de dezvoltarea armamentului nuclear. De aceea, robotica industrială este al doilea domeniu al Erei Digitale care ne influențează viața noastră într-o măsură foarte mare. Ea permite realizarea și manipularea de bunuri cu costuri mult scăzute și cu erori de execuție sau manipulare aproape nule.

Dacă vorbim despre implicațiile ei în zona fabricației robotica industrială vine în varianta actuală (3.0) cu conceptul de proces industrial complet robotizat de la magazia de resurse până la ambalare. Începând cu acest deceniu am trecut de la concept la realitate, asemenea unități integrate de producție fiind din ce în ce mai des întâlnite în cele mai diferite domenii (Midea – instalații de aer condiționat, Audi și BMW – automobile, Adidas și Nike – sneakers, etc.). De asemenea, s-au făcut progrese majore în ceea ce privește standardizarea containerizării și transportul auto sau aerian fără personal uman, primele camioane fiind în teste pe drumurile publice la U.S. Postal Services, Uber, etc. Reducerea serioasă a costurilor adusă de robotica industrială va duce la o generalizare rapidă a acestui domeniu, fiind practic imposibilă concurarea sa cu fabricația convențională.

Deja se vorbește despre Industry 4.0 care aduce cu sine ideea liniilor de producție flexibile, capabile să se reconfigureze rapid și automat pentru a produce un lot diferit de produse. Asemenea unități urmează a fi amplasate în proximitatea zonelor de consum, reducând astfel cheltuielile de magazinaj și transport, fabrica fiind distribuită geografic în unități de producție controlate de același software. Iată că vorbim deja și de o delocalizare a producției de bunuri. Deocamdată la nivel conceptual, dar în următoarele decenii ca despre o realitate cotidiană.

Evident, inteligența artificială începe să se facă auzită în domeniul fabricației robotice, fiind deja în teste modele de linii robotizate care pot fi învățate să producă un anumit bun.

Țările care au dezvoltat știința producerii roboților industriali au fost Germania, Japonia, Statele Unite și Suedia. Dar știința proiectării fabricației robotizată a fost până în anul 2016 în Germania și este încă într-o măsură mai mică în Japonia. În anul 2014, compania chineză de electrocasnice Midea realiza cu proiectul și roboții companiei Kuka prima fabrică în totalitate robotizată în care produce azi instalații de aer condiționat. 800 de roboți au înlocuit atunci 24.000 de oameni. În anul 2015, Midea a făcut prima ofertă de preluare a companiei Kuka iar lipsa de reacție a Germaniei și a Uniunii Europene a făcut ca singurul domeniu major în care Europa avea supremația să se mute în China. Asta a făcut ca la nivelul Chinei domeniul roboticii industriale să devină un domeniu prioritar, asigurându-i supremația globală în zona manufacturieră, chiar dacă lohn-ul industrial utilizând uriașa forță de muncă umană practicat până acum este pus sub semnul dispariției.