[tdc_zone type=”tdc_content”][vc_row][vc_column][td_block_text_with_title]
- Home
- /
- 4. O lume diferită
- /
- 4.5. Fabricația aditivă
[/td_block_text_with_title][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][td_block_text_with_title]
Fabricația aditivă
[/td_block_text_with_title][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column width=”2/3″][vc_row_inner][vc_column_inner][td_block_text_with_title]
Apărută la începutul anilor 90, fabricația aditivă Este o denumire generică pentru mai multe tipuri de tehnologii care permit realizarea unor obiecte plecând de la o imagine digitală tridimensională. Imaginea este secționată cu plane paralele subțiri. Secțiunile sunt transmise în ordine la un dispozitiv care le materializează. În acest fel, secțiune peste secțiune este realizat fizic obiectul proiectat virtual.
[/td_block_text_with_title][/vc_column_inner][/vc_row_inner][vc_row_inner][vc_column_inner][td_block_text_with_title]
[/td_block_text_with_title][/vc_column_inner][/vc_row_inner][vc_row_inner][vc_column_inner][td_block_text_with_title]
Există trei clase mari tehnologice pe care le putem considera ca făcând parte din fabricația aditivă:
Fotopolimerizarea – Există o categorie de polimeri care iluminați pe o anumită frecvență la o anumită intensitate se rup în catene scurte, extrem de reactive. Aceste catene tind să se lege de polimeri din jur și dacă avem o soluție conținând fotopolimeri și iluminăm un punct din interior cu lumină având frecvența și intensitatea potrivită, vom reuși să aglutinăm o macromoleculă legând polimerii din soluție cu ajutorul catenelor rezultate din ruperea fotopolimerilor. Iluminând stratul corespunzător unei secțiuni vom reuși să solidificăm în interiorul soluției secțiunea respectivă. Trecând la secțiunea următoare procesul se va repeta legând și secțiunile între ele, în final obținând obiectul pe care l-am dorit tipărit.
Acest procedeu a fost patentat pentru realizarea de obiecte tridimensionale tipărite în anul 1986 de către Charles Hull, cel care a înființat câțiva ani mai târziu compania 3D Systems.
Sinterizarea – Să presupunem că avem o pulbere dintr-un material așezată cât mai omogen într-un strat subțire. Topind granulele în jurul unui punct, le vom aglutina într-o granulă mai mare din materialul respectiv. Realizând lucrul acesta la nivelul întregii secțiuni, vom solidifica secțiunea însăși. Așezând deasupra ei un nou strat de pulbere și repetând procedeul vom reuși să tipărim întregul obiect. Pentru topire se poate folosi fie o rază laser fie un tun cu electroni.
Acest procedeu a fost patentat în anul 1989 de către Carl Deckard, cel care a înființat compania DTM Corp.
Extruziunea – Este un procedeu utilizat în majoritatea imprimantelor 3D din zona hobby, dar și în cazul imprimantelor de case sau a imprimantelor utilizate în diferite industrii, de exemplu în cea a bijuteriilor. Procedeul constă în turnarea unui material prin intermediul unui extruder pe secțiune care se dorește tipărită, procedeul fiind repetat secțiune peste secțiune până la realizarea obiectului final.
Procedeul a fost patentat în anul 1992 de către Scott Crump, întemeietorul companiei Stratasys.
Aplicațiile imprimării 3D nu au întârziat să apară. Atât în zona industrială cât și în artă, hobby sau în zona medicală. Imprimarea 3D a permis realizarea de structuri imposibil de produs prin procedeele tradiționale și într-o scurtă prezentare în sliderul de mai jos puteți vedea câteva dintre ele.
[/td_block_text_with_title][/vc_column_inner][/vc_row_inner][td_block_text_with_title]
[/td_block_text_with_title][vc_row_inner][vc_column_inner][td_block_text_with_title]
Aplicația scriu mai jos este în legătură cu primul meu și se referă la tipărirea 3D de clădiri. În anul 2006 Dr. Behrokh Khoshnevis de la University of Southern California prezenta o nouă metodă de a construi clădiri utilizând imprimarea 3D.
[/td_block_text_with_title][/vc_column_inner][/vc_row_inner][vc_row_inner][vc_column_inner][td_block_text_with_title]
[/td_block_text_with_title][/vc_column_inner][/vc_row_inner][vc_row_inner][vc_column_inner][td_block_text_with_title]
De atunci au apărut peste 50 de companii care au construit imprimante 3D pentru construcții și au fost ridicate sute de asemenea clădiri. Dubai și-a propus ca începând cu anul viitor un sfert din construcțiile noi să fie tipărite 3D. De altfel, Dubai este una dintre țările în care s-a construit mult folosind acest procedeu. De la locuințe sociale până la vile sau blocuri cu 4-5 etaje, imprimantele 3D pentru clădiri au dovedit că pot realiza foarte repede o casă (între sub 24 de ore și câteva săptămâni), că pot utiliza materiale ecologice sau materiale reciclate, că pot construi structuri foarte rezistente și cu un factor de izolare termică și fonică net superior construcțiilor clasice. Și toate acestea la prețuri mult mai mici. Singura problemă o constituie tubulatura și finisajele care necesită încă o intervenție ulterioară. Dar aceasta este următoarea mare oportunitate pentru producătorii de imprimante de case.
[/td_block_text_with_title][/vc_column_inner][/vc_row_inner][vc_row_inner][vc_column_inner][td_block_text_with_title]
[/td_block_text_with_title][/vc_column_inner][/vc_row_inner][/vc_column][vc_column width=”1/3″][td_block_14 category_id=”1370″ category_ids=”1370,-1375″ sort=”alphabetical_order” tag_slug=”O lume diferită”][/vc_column][/vc_row][/tdc_zone]
