Slider

Comunități autosustenabile alimentar și locativ

Cu acest proiect adresez baza piramidei lui Maslow. Adică nevoia de apă, hrană și de adăpost. Fiecare civilizație le-a adresat raportat la condițiile în care a evoluat, tehnologiile pe care le-a dezvoltat și ADN-ul cultural propriu. Astăzi ne îndreptăm spre o criză a apei, a calității hranei și a condițiilor de locuire cu implicațiile lor în atomizarea societății până la estomparea ideii de comunitate. Din fericire, avem tehnologiile care ne pot ajuta să depășim rapid și cu costuri mici această situație. Societățile avansate o fac deja. Dar am constatat, cu uimire, recunosc, că la noi nu sunt nici măcar cunoscute și, cu tristețe, recunosc, că decalajul se adâncește în fiecare zi. De aceea, consider că cel mai important demers pe care îl pot face este să aduc societatea românească mai aproape de prezentul societăților avansate tehnologic în această direcție.

Programul pentru agricultură verticală

Cu un an în urmă făceam o prezentare la Deva despre agricultura verticală. I-am întrebat pe organizatori dacă nu ar fi o idee bună să invităm și elevi de la liceele agricole din județ. La două săptămâni după prezentare, un grup de elevi și profesori m-au întrebat de unde pot cumpăra echipamentele pentru un sistem hidroponic. Primul impuls a fost să caut companii producătoare și să le trimit link-uri, dar foarte repede m-am gândit că este mult mai util să își construiască ei o instalație hidroponică și să o utilizeze pentru a învăța să crească plante fără sol. Le-am trimis pe WhatsApp o carte și câteva planuri și i-am rugat să mă țină la curent cu ce au făcut. După două luni am primit fotografiile acestea:

Slider

Vă puteți imagina cu câtă bucurie le-am primit! Sigur, de la o instalație do it yourself la una profesională e un oarece drum. Dar acești copii cresc deja în acea paradigmă. Și eu cred că nici lor, nici profesorilor lor nu are nimeni dreptul să le refuze accesul la tehnologiile care modelează lumea azi de dragul unei programe obligatorii și obtuze venită din lumea de ieri. Este una dintre paradigmele pe care proiectul acesta își propune să o schimbe.

A Treia Revoluție Agrară aduce cu sine ideea delocalizării producției de hrană. Asta înseamnă independența producției agricole de factorii climatici și de un moment anume din an. Mai mult, ea aduce cu sine ideea de hrană dusă dincolo de bio, adică dusă în zona septică. Consumul de apă este redus drastic, la 5% din apa utilizată în agricultura convențională, echipamentele pentru hidroponie sau aeroponie sunt ieftine, automatizarea procesului nu costă cine știe ce, singurele costuri venind dinspre zona iluminatului și a climatizării. Nu foarte mari, dar nici nesemnificative. Sigur, performanțele pot crește substanțial prin utilizarea robotizării, a controlului de precizie al fiecărei plante în parte, dar costurile nu asigură un salt atât de mare în productivitate încât să justifice cheltuielile cu asemenea tehnologii. Iar saltul făcut de la agricultura convențională la cea verticală hidroponică sau aeroponică este suficient de mare pentru a amâna un timp introducerea vârfului tehnologic în acest tip de agricultură, dacă resursele financiare nu sunt suficiente.

Agricultura verticală poate schimba multe lucruri

  • Poate reduce masiv dependența de importurile agricole și deci scădea presiunea pe leu.
  • Poate face din hrana sănătoasă, netratată chimic împotriva dăunătorilor și bolilor, nedopată cu conservanți, culeasă cu puțin timp înainte de a fi cumpărată, regula și nu excepția în alimentația națiunii române.
  • Poate da încredere comunităților în securitatea lor alimentară, independent de situația climatică
  • Poate asigura plante de cultură proaspete pe tot parcursul anului
  • Poate aduce în toate zonele de vânzare produse românești, lipsite de riscul lipsei de alimentare cu produse
  • Poate crea locuri de muncă într-un domeniu nou și de viitor
  • Poate face diferența între administrațiile locale obtuze și cele capabile să promoveze cele mai bune tehnologii pentru comunitățile care le-au ales.

Cum?

Eu cred că nici elevilor ca cei de la Geoagiu, nici profesorilor lor nu are nimeni dreptul să le refuze accesul la tehnologiile care modelează lumea azi de dragul unei programe obligatorii și obtuze venită din lumea de ieri. Este una dintre paradigmele pe care proiectul acesta își propune să o schimbe.

La fel cum nimeni nu poate refuza unui fermier să își aleagă tehnologia în care să își dezvolte afacerea. Și dacă în acest an Comisia Europeană a aprobat creșterea subvenției agricole pentru sere și solarii, cu atât mai mult va trebui să aprobe o subvenție mai mare dată pe suprafața cultivată în regim hidroponic sau aeroponic vertical. Motivul este unul foarte simplu: productivitatea mai mare. Atât timp cât subvenția nu reflectă productivitatea ci doar suprafața cultivată cu un soi anume, asta mi se pare cea mai rațională abordare în condițiile date.

Pentru a stimula startup-uri agricole în zona noilor tehnologii este nevoie de granturi care să asigure echiparea inițială și de cursuri care să asigure baza de cunoștințe de plecare. Pe lângă ele, voi continua să postez pe blogul meu informații legate de aceste tehnologii.

Este extrem de important să intensificăm cercetarea în domeniul agronomiei, legată de A Treia Revoluție Agrară. Și pentru asta trebuie alocări bugetare și legislație care să îi asigure un parcurs predictibil. Sintetizând, programul meu pentru agricultura verticală are următoarele puncte:

Programul pentru agricultura verticală (800 M€ - 10 ani)

  1. Dezvoltarea cercetării fundamentale în agronomie cu accent pe includerea pomiculturii în agricultura verticală
  2. Dezvoltarea cercetării interdisciplinare agronomie – domenii tehnologice, cu accent pe aeroponia cu ceață
  3. Includerea în programele școlare și universitare a cunoștințelor legate de agricultura verticală și asigurarea echipamentelor și spațiilor pentru experimentarea noilor tehnologii
  4. Clarificarea subvenției agricole pentru cazul agriculturii verticale
  5. Recunoașterea produselor septice ca o clasă superioară de produse bio
  6. Introducerea trasabilității produselor agricole
  7. Granturi pentru startup-uri în agricultura verticală
  8. Granturi pentru conversia de la legumicultura convențională la cea verticală
  9. Granturi pentru culturi experimentale în regim vertical
  10. Cofinanțare pentru proiecte de agricultură de precizie pentru culturile mari

Programul pentru locuințe

De ce?

Accesul la locuire în condiții decente este parte a dreptului la viață. Numai că drepturile acestea arareori devin și realități pentru că se izbesc de costuri mari. Lucrul acesta s-a schimbat în ultimii cinci ani, odată cu avansul tehnologiilor de fabricație aditivă în sfera construcțiilor. Exemplul dat de companii ca Icon (SUA), WinSun (China), Apis Cor (SUA), Betabram (Slovenia), COBOD (Danemarca), Maxi Printer (Franța), etc., care produc imprimante 3D de case arată clar avantajele acestei tehnologii. Casele sunt mult mai ieftine (la același nivel de finisare), durata execuției unui proiect variază de la sub 24 de ore la câteva săptămâni, casele sunt mai rezistente și foarte bine izolate termic iar imprimantele pot realiza cele mai îndrăznețe proiecte de arhitectură.

Proiectul pe care Icon îl derulează în Mexic și în Austin (Texas) pentru persoane care trăiesc în condiții severe, demonstrează că printr-un efort minor al municipalităților orașele noastre pot arăta mai bine și toți oamenii pot avea, în sfârșit, parte de o locuință decentă. Despre aceste lucruri vorbesc în secțiunea dedicată fabricației aditive, dar cred că e bine să pun câteva lucruri și pe pagina aceasta:

Slider

Cum?

Avantajele sunt atât de clare aici încât singurul mod în care se poate implica administrația locală este să pună la dispoziție terenul și utilitățile. Dar, desigur, nimeni nu poate impune ceva unei administrații publice locale cu excepția majorității cetățenilor din localitatea respectivă. De aceea, programul meu se va axa în special pe învățământ și cercetare. În zona de învățământ cred că este necesar să se finanțeze masterate de fabricație aditivă la universitățile tehnice care au capacitatea organizării unor asemenea masterate și un curs la facultățile de arhitectură pentru că această tehnologie deschide noi perspective arhitecților. Dar ea reprezintă o mare șansă pentru cercetarea din România. Deja există în lume un trend de asimilare a materialelor tradiționale în tipărirea 3D de case (inclusiv materialele extrem de rezistente utilizate la construcția Marelui Zid Chinezesc) și o problemă nerezolvată care implică integrarea roboticii industriale în procesul de ridicare a unei case utilizând tehnologii aditive, care să permită integrarea tubulaturii necesare instalațiilor în timpul procesului de tipărire și finisarea automată și simultană cu tipărirea. Avem în România universități și institute de cercetare științifică și tehnologică apte să ducă la capăt un asemenea proiect. Mai mult, avem la Institutul pentru microtehnologii brevete pentru fabricație aditivă, inclusiv utilizând ultrasunete pentru imprimarea în strat gros. Utilizarea ultrasunetelor în zona de extruziune a imprimantei poate da materialului final o rezistență mult sporită prin generarea cu precizie de goluri în interiorul său. Avem institute care au brevetat materiale noi, și aici trebuie menționat Institutul de Chimie Macromoleculară din Iași, care pot cerceta materiale care să aibă o curgere optimă la extruziune, de exemplu. De aceea, programul pe care îl propun este următorul:

Programul pentru fabricația aditivă de locuințe (150 M€ - 6 ani)

  1. Înglobarea tipăririi 3D de case în programul de studiu al unora dintre universitățile tehnice sau de arhitectură
  2. Cercetarea pentru realizarea unei imprimante de case cu capacitatea înglobării instalațiilor și realizarea finisajelor în timpul tipăririi.
  3. Cercetare pentru materiale noi utilizate în construirea cu imprimante 3D
  4. Granturi pentru startup-urile tehnologice care își propun construirea de imprimante pentru construcții
  5. Includerea dezvoltării de locuințe imprimate 3D în programele de dezvoltare locală
Whatsapp